Charles-Pierre Baudelaire

Armonie in amurg

E vremea când pe lujer, în seara ce se stinge,
Vibreaz-asemeni unei cadelniti orice floare;
Acum parfum si sunet de-a valma-ncep sa zboare,
Vals trist si moleseala ce farmeca si-nfrânge!

Vibreaz-asemeni unei cadelniti orice floare;
Vioara ca un suflet pe care-l chinui plânge;
Vals trist si moleseala ce farmeca si-nfrânge!
Frumos si grav e cerul ca bolta din altare.

Vioara ca un suflet pe care-l chinui plânge;
Un suflet blând pe care nimicnicia-l doare!
Frumos si grav e cerul ca bolta din altare;
Si soarele în zare s-a înecat în sânge...

Un suflet blând pe care nimicnicia-l doare
Vestigii luminoase din vremi trecute strânge!
Si soarele în zare s-a înecat în sânge...
În mine amintirea-ti e-o lacra de odoare!