Iubești?

„Cunoști o femeie, o vezi, o auzi, constatând o serie de calități și de defecte, distrat și în treacăt, sau atent și cu dinadins, te deprinzi să rămâi “tu” în prezența ei, adică spectator mai mult sau mai puțin atras de spectacolul feminității ei, o critici mintal, o apreciezi uneori și o accepți treptat, aflând cum e frumoasă, cum e deșteaptă sau mediocră, având surprize agreabile și dezamăgiri supărătoare, - pâna când într-o zi, simți că mai sus de aprecierea ta, femeea aceea a devenit un fel de secret intim, pe care abea-l știi numai tu. Bătaia de inimă pe care ti-o dă acest secret te face să respiri adânc propriul tău suflet în care au apărut arome mai misterioase decât cele aduse de sevele pământului. Întinzi brațele spre primăvara lor. Iubești. și femeia de mult cunoscută îți pare nouă din clipa în care ai întâlnit-o. Te miri că n-ai văzut până atunci ceea ce abea descoperi într-o evidență edenică. E o mirare intensă ca geniul, oricât ar fi de plat ceea ce-i urmează. Secunda acestei mirări hrănește cu luceferi pe poeți ți cu cea mai virulentă toxină pe oamenii obișnuiți.”